Montare calorifer
Manopera montare calorifer – 500 lei /calorifer
Prin montare calorifer, se înțelege alimentarea radiatorului la circuitul tur/retur al instalației, refacerea legăturilor pentru robineții tur/retur în cazul radiatoarelor existente, și poziționarea acestora pe perete în cazul radiatoarelor noi.
Montare centrala termica
Manopera montare centrala murala – 850 lei
Montajul centralei termice presupune prinderea centralei pe perete, realizarea legaturilor pentru evacuarea gazelor arse in exterior(nu include carotarea peretului), trasarea circuitelor tur/retur, apa rece si apa calda menajera.
Racordare punct apă caldă
Manopera racordare punct apă caldă – 250 lei / punct
Prin punct de apă caldă menajeră se înțelege alimentarea cu apă caldă a unui consumator (ex: chiuvetă, cadă, etc.) sau interceptarea unei instalații existente care alimentează unul sau mai mulți consumatori.
Materialele aferente instalării centralei/caloriferelor nu sunt incluse in pret. Putem veni in sprijinul Dumneavoastra cu solutia completa prin intermediul partenerilor nostri Crego.ro. Prețurile menționate în această pagină au TVA inclus.
NOU!! DOAR IN PERIOADA DECEMBRIE 2023 – MARTIE 2024* BENEFICIEZI DE OFERTA CU 3 ANI GARANTIE PENTRU MANOPERA INSTALATIEI DE INCALZIRE.
SOLICITA OFERTA COMPLETA PENTRU REALIZAREA INSTALATIILOR TERMICE SAU INLOCUIREA CENTRALEI VECHI SI PRIMESTI DISCOUNTURI DUBLE PENTRU ACHIZITIONAREA MATERIALELOR PRIN INTERMEDIUL CREGO.RO, ASTFEL:
- 200 lei pentru materiale ce depasesc suma de 5000lei*
- 100 lei pentru materiale ce depasesc suma de 2000lei*
*Oferte valabile doar pentru perioada DECEMBRIE 2023 – MARTIE 2024
Servicii suplimentare
| Serviciu | Pret |
| Debransarea radiatoarelor existente din reteaua CMTEB | 100 lei / buc |
| Refacere legaturi/racorduri radiator existent | 100 lei / buc |
| Clatire instalatie prin purjare (prin circuitul instalatiei) | 250 lei |
| Consultatie (durata 30 minute) | 200 lei / buc |
Ce tip de centrala sa alegem?
Cererile clientilor variaza in momentul in care se solicita montarea unei centrale termice.
Incalzirea locuintei cu centrale termice pe gaz reprezinta una dintre cele mai eficiente metode de incalzire. Atunci cand alegem centrale termice pe gaz trebuie sa tinem cont de eficienta energetica,de randamentul lor, de capacitatea de furnizare a apei calde, de sistemul de informare si diagnoza, de modul de instalare, de design, dar si de perioada de garantie.
Variantele cele mai uzuale de centrale termice existente pe piata sunt urmatorele:
- Centrala termica in condensatie;
- Centrala termica cu tiraj fortat (conventionala);
Pentru a monta o centrala termica in condensatie sunt recomandare urmatoarele reguli de baza:
- Caloriferele vor fi de joasa temperatura : radiatoare de joasa temperatura sau pardoseli radiante. Pentru a beneficia de functionarea in condensatie pe toata durata anului, caloriferele se dimensioneaza pentru o temperatura de retur mai mica de 60 °C.
- Se va evita folosirea oricaror dispozitive care determina reincalzirea apei de retur la intrarea in centrala termica;
- Reglarea se va face prin sonda exterioara sau prin alte dispozitive (de exemplu prin termostat de camera) care permit reglarea automata permanta a temperaturii de tur a centralei termice in condensatie in functie de necesarul de caldura. O sonda de ambianta si programarea incalzirii si apei calde menajere imbunatatesc performanta sistemului.
De ce montam o centrala termica cu tiraj fortat?
- eficienta termica mare : 90-109 %, astfel aceste centrale termice pe gaz cu tiraj fortat produc mai multa caldura si apa calda menajera;
- flexibilitate fata de spatiile de montare: bucatarii, bai, debarale, pivnite etc;
- echipamente compacte;
- centralele termice pe gaz au emisiile reduse de noxe;
- centralele termice pe gaz cu tiraj fortat functioneaza cu accesorii minime: tubulatura dubla pentru admisie aer proaspat / evacuare gaze arse;
- siguranta in exploatare si functionare;
Recomandam ca pentru parcurgerea alegerea eficienta a unei centrale termice sa apelati la specialistii E-CONSTRUCTINSTAL.
Instalatii termice, oferite astăzi de E-ConstructInstal.ro există, în diverse forme, de sute sau poate chiar de mii de ani, încă din timpurile preistorice. Printre primele sisteme de încălzire folosite de omenire s-au numărat, evident, focurile cu lemne. De-a lungul timpului oamenii au rafinat modalitățile de încălzire a locuințelor, incluzând mai multe surse ce includ cărbunele, gazul, petrolul și ajung astăzi până la sursele de energie regenerabilă, solară sau eoliană. Cu toate acestea, evoluția acestor instalatii termice a fost bizară.
O dezvoltarea remarcabilă a avut loc în antichitatea greacă și romană, aceste civilizații folosind sisteme de încălzire sub pardoseală cunoscute sub numele de „hypocaustum” și conservate încă în câteva site-uri arheologice. Acest sistem consta dintr-un canal pe sub podea, prin care erau direcționate gazele de ardere ale unui foc, generat de un sistem de coșuri de fum. Canalul era realizat din țigle iar transferul termic se făcea la nivelul podelei.
Instalatii termice mai complexe, hypocaustum deserveau băile publice și casele aristocraților. În perioada de înflorire a Imperiului Roman, inginerii au inovat un alt sistem, numit hypocausta, ce alimenta cu apă caldă și agent termic mai multe clădiri în același timp. Acest sistem era folosit pentru clădirile publice pretențioase, precum sălile de festivități, băile publice de lux și palatele. Din păcate, Europa medievală nu a mai beneficiat de confortul termic al antichității. Evoluția armelor de foc a dus la o schimbare de paradigmă, siguranța luând locul confortului.
Contextul istoric, marcat de conflicte, a făcut ca castelele să pună pe construirea unor ziduri de apărare mai groase în detrimentul complicatelor și rafinatelor sisteme de încălzire specifice antichității greco-romane. Este adevărat că în perioada medievală oamenii aveau o mentalitate diferită, confortul personal nefiind una din preocupări și fiind oricum secundar în fața opțiunilor de supraviețuire, valorile dominante fiind legate de credință și demnitate.
Regresul sistemelor de instalatii termice în contextul istoric al Evului Mediu
Instalatii termice, atât de complexe în civilizațiile antice, au cunoscut un declin aparent greu de explicat în Evul Mediu. Construirea de castele fortificate în locul locuințelor confortabile a fost o necesitate impusă de contextul istoric și de valorile predominante din epocă a fost o alegere făcută în mod deliberat pentru a renunța la confortul personal. În Europa medievală casele erau încălzite de cele mai multe ori cu ajutorul unor sobe centrale, care produceau căldură prin arderea lemnului sau a cărbunelui.
Acestea erau folosite pentru încălzirea camerelor și a bucătăriilor, fumul fiind evacuat prin hornuri. Doar în secolul al XIX-lea dezvoltarea tehnologiei a dus la introducerea sistemelor de încălzire centrală alimentate cu cărbune și la dezvoltarea centralelor termice. În secolul XX au devenit populare sistemele de încălzire centrală alimentate cu gaz natural și petrol, iar mai târziu au apărut și sisteme de încălzire electrică cu o eficiență energetică ridicată.
Instalatii termice sunt astăzi comune atât în clădirile cu destinație de locuit cât și în cele de birouri, administrative sau industriale. Funcție de amplasarea lor, soluția de alimentare poate fi diferită, variind de la arderea combustibililor fosili până la sisteme moderne ce au la bază energia regenerabilă. De altfel, în ultimele decenii tot mai mulți oameni s-au orientat către energia regenerabilă oferită de soare, de vânt sau de apele termale pentru a își încălzi casele.
De asemenea, s-au dezvoltat tehnologii mai eficiente din punct de vedere energetic și mai ecologice, un exemplu fiind pompele de căldură. Acestea utilizează căldura din aer sau din sol pentru generarea agentului termic, fără a emite însă emisii de carbon. O altă modalitate de încălzire ce capătă popularitate este încălzirea în pardoseală. Datorită temperaturii scăzute a agentului termic dintr-o astfel de instalație, se ajunge la un randament de până la 110% al centralei termice ce încălzește instalația.
Legislația privitoare la instalatii termice în România
Instalatii termice au beneficiat de primele reglementări în țara noastră la începutul secolului XX. După avântul urbanistic al marilor orașe ce s-a cunoscut de la jumătatea secolului al XIX-lea, anul 1910 vine cu prima lege referitoare la instalațiile de încălzire, care stabilea condițiile tehnice și de securitate ale acestora. În perioada interbelică au fost emise mai multe reglementări în acest sens, iar odată cu dezvoltarea industrializării și urbanizării din anii 1950 – 1960 au apărut și reglementări mai clare privind instalațiile de încălzire în clădirile de locuit, publice sau industriale.
În prezent, reglementările privind instalațiile de încălzire sunt stabilite de normele tehnice și de legislația în vigoare, care vizează aspecte de siguranță, eficiență energetica și protecția mediului. Trebuie amintit faptul că aderarea României la Uniunea Europeană a avut un impact semnificativ asupra reglementărilor privind instalațiile de încălzire. În urma aderării, țara noastră a preluat Directiva Europeană privind eficiența energetică a clădirilor.
Instalatii termice au avut un parcurs asemănător peste ocean, în Statele Unite ale Americii. Aici primele reglementări privind instalațiile de încălzire au apărut în secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea sistemelor de încălzire centralizate. În anii 1870, marile orașe Americane, precum New York sau Chicago, au început să implementeze reglementări privind instalațiile de încălzire, îngrijorarea principală fiind siguranța publică. Reglementările au continuat să se dezvolte în secolul XX, odată cu apariția problemelor privind eficiența energetică și protecția mediului.
În prezent, reglementările privind instalațiile termice variază în funcție de statul în care se află clădirea, dar majoritatea statelor au cerințe stricte privind siguranța instalațiilor și eficiența energetică. În plus, există și reglementări la nivel federal, cum ar fi reglementările Administrației pentru Eficiență Energetică (EPA) sau ale Departamentului pentru Energie (DOE), care se concentrează pe eficiența energetică a sistemelor de încălzire și reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră.